sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Antonio Canova (1 noiembrie 1757 - 13 octombrie 1822), sculptor italian, reprezentant al neoclasicismului

Antonio Canova - Amore e Psiche

Antonio Canova - Amore e Psiche

Antonio Canova - Amore e Psiche

Antonio Canova - Psyche Revived By Cupids Kiss
Antonio Canova - Amore e Psiche

Antonio Canova - Cupid and Psyche

Antonio Canova - Cupid and Psyche
Antonio Canova - Lovers
Antonio Canova - Three Graces

Antonio Canova - Three Graces, detail

Antonio Canova - Three Graces, detail

Antonio Canova - Three Graces
Antonio Canova - Eurydice, 1776
Antonio Canova - Orpheus
Antonio Canova - Venus Italica
Antonio Canova - Venus and Mars
Antonio Canova - Aphrodite pudica
Antonio Canova - Apollo crowning himself
Antonio Canova - Apollo e Dafne
Antonio Canova - Paris, 1816
Antonio Canova - Hebe
Antonio Canova - Daedalus and Icarus
Antonio Canova - Hercules and Lichas
Antonio Canova - Sleeping  Endymion
Antonio Canova - Theseus and the minotaur
Antonio Canova - Paolina Borghese as Venere Vincitrice
Antonio Canova - Letizia Ramolino Bonaparte
Antonio Canova - Napoleon as Mars the Peacemaker

Antonio Canova - Napoleon I, 1811
Antonio Canova - Bust of Napoleon Bonaparte
Antonio Canova - Head of Helen
Antonio Canova - The Genius of Death
Antonio Canova - The Penitent Magdalene .

Antonio Canova - The Penitent Magdalene .
Antonio Canova - Feed the Hungry
Antonio Canova - Teach the Ignorant
Antonio Canova - Tomb of Duchess Maria Christina of Saxony­Teschen

Antonio Canova - Tomb of Pope Clement XIII
Antonio Canova - Portrait of Amadeo Svajer
Antonio Canova - Pius VII
Antonio Canova - The Three Graces Dancing
Antonio Canova - Self-portrait, 1792

Antonio Canova (1 noiembrie 1757, Possanio în regiunea Veneţiei — 13 octombrie 1822 în Veneţia), a fost un sculptor italian, cel mai de vază reprezentant al neoclasicismului în sculptura europeană, model pentru academiştii secolului XIX. Lucrările sale sunt adunate în muzeul Luvru din Paris şi Ermitajul din Sankt Petersburg.
Feciorul pietrarului, Canova a rămas foarte curînd orfan şi s-a angajat la senatorul veneţian Faliero, care i-a dat posibilitatea de a învăţa să sculpteze. La doar 16 ani, Canova a lucrat pentru Faliero statuile: "Evrodiei" şi "Orfeiei", dar în 1779 pentru patriţianul Pizano-compoziţia "Dedal şi Icar". În 1780 pleacă în Roma unde s-a făcut cunoscut cu monumentele clasice de sculptură care l-au frapat şi i-au trezit dorinţa de creaţie. În curînd, tînărul sculptor s-a plasat în rîndul celor mai talentaţi sculptori şi a devenit renumit. A făcut în 1802 pentru împăratul Napoleon I lucrarea "Polina Bonaparte". Cu toate că era în relaţii bune cu Papa Pius VII, după căderea lui Napoleon, Canova părăseşte Roma şi ultimii ani din viaţă i-a petrecut la locul de baştină Possagno.
Cînd era în viaţă, Canova era considerat ca cel mai celebru sculptor din acele vremuri. A jucat rolul de bază în dezvoltarea sculpturii clasice. Cele mai cunoscute opere ale lui sunt: "Persei cu capul de meduză"; "Amor şi Psyche"; "Napoleon Bonaparte" etc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...