luni, 6 februarie 2017

George Demetrescu Mirea (1852 – 1934), pictor român

George Demetrescu Mirea - Fetita cu pisici
George Demetrescu Mirea - Portret de fetiţă
George Demetrescu Mirea - Fundita roz
George Demetrescu Mirea - Micuta japoneza
George Demetrescu Mirea - Flăcău din Ardeal, 1917
George Demetrescu Mirea - Fata cu floare-n par
George Demetrescu Mirea - Micul Gavroche
George Demetrescu Mirea - Nicolae Petraşcu in Hidalgo
George Demetrescu Mirea - Portretul lui Alexandru Odobescu

George Demetrescu Mirea - Portretul unei doamne (Lila Dumitriu)
George Demetrescu Mirea - Printesa Aristizza Ghica
George Demetrescu Mirea - Sotia pictorului
George Demetrescu Mirea - Portretul pictorului Luchian
George Demetrescu Mirea - Autoportret
George Demetrescu Mirea - Panou floral
George Demetrescu Mirea - Nalbe

George Demetrescu Mirea (n. 1852 - d. 1934) a fost un pictor român, fratele sculptorului Dimitrie D. Mirea.
A fost cel de-al doilea din cei 12 copii ai protopopului Dimitrie Ionescu Mirea.
A studiat la Școala de Belle-Arte București cu Theodor Aman, luând lecții simultan cu medicul Carol Davila.
La recomandarea doctorului Carol Davila, a participat la Războiul de Independență (1877-1878), ca pictor atașat Cartierului General al armatei, alături de Nicolae GrigorescuCarol Popp de Szathmary și Sava Henția
Avându-l ca protector și mecena pe Ion Ghica, în urma recomandării lui Nicolae Grigorescu, în 1878 a obținut o bursă de studii la École des Beaux Arts din Paris, unde a studiat cu Carolus Duran, un vestit portretist al înaltei societăți franțuzești, căruia i-a devenit elev după doar un an petrecut la Școala de Belle Arte, pe care o părăsise tocmai pentru a fi în preajma maestrului francez, pe lângă care a rămas până în 1884.
În 1884, a primit comanda să realizeze decorația murală a Catedralei din Constanta, pe care a executat-o alături de arhitectul Ion Mincu. Lucrarea sa a fost distrusă în timp, fiind înlocuită. De asemenea, în perioada 1887 - 1888 a executat pictura plafonului Casei Vernescu din București, dar și patru panouri alegorice.
Și-a început cariera pedagogică mai întâi ca profesor de desen la Școala Normală de învățători de la Câmpulung, iar în anul 1891 a fost numit profesor la Școala de Belle-Arte din București, unde era deja suplinitor din 1889. Opt ani mai târziu, a fost numit director al aceleiași instituții, funcție pe care a deținut-o până în 1927.
Ca profesor și director la Școala de arte frumoase din București, a promovat academismul („Vârful cu Dor”, „Bacantă și satir” și unele compoziții istorice), rămânând însă un remarcabil portretist („Alexandru Odobescu”; „Portret de bărbat”; „C. Stăncescu”). A realizat decorațiile murale la Banca Națională a României, Casa scriitorilor, Universitatea din Iași.
George Demetrescu Mirea (1852 – 1934), pictor român

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...