vineri, 20 iulie 2018

Călin Alupi (20 iulie 1906 – 19 septembrie 1988), pictor român

Călin Alupi - Casă între flori.
Călin Alupi - Strada Anastasie Panu (cu biserica Bărboi la spate)
Călin Alupi - Tufănele în vas albastru

Călin Alupi - Tufănele 

Călin Alupi - Regina nopţii

Călin Alupi - Nalbe

Călin Alupi - Margarete în ulcior

Călin Alupi - Margarete galbene

Călin Alupi - Flori de toamna

Călin Alupi – Flori de câmp
Călin Alupi - Cârciumărese roşii
Călin Alupi - Salvia
Călin Alupi - Sanda şi Antonina la Nemţişor

Călin Alupi - Autoportret
Călin Alupi - Mama artistului
Călin Alupi - Antonina (6 ani)
Călin Alupi - Viorica
Călin Alupi - Fereastră de chilie din schitul Vovidenia
Călin Alupi - Fântână cu cumpănă – armonie verde
Călin Alupi - Magherniţă la Iaşi
Călin Alupi - Luncă
Călin Alupi - Trestii pe lacul Cernica
Călin Alupi - La Bucium pe înserat
Călin Alupi - Toamna în Bucium
Călin Alupi - Grâul roşu
Călin Alupi - Spre seară
Călin Alupi - Iarnă grea
Călin Alupi - Iarnă - La marginea pădurii
Călin Alupi - Iarnă - Casă între brazi
Călin Alupi - Mariana
Călin Alupi - Liviu student
Călin Alupi - Antonina la 4 ani
Călin Alupi - Poetul Mihai Codreanu (profil)
Călin Alupi - Autoportret la 73 de ani

Călin Alupi  (20 iulie 1906, Vancicăuţi - 19 septembrie 1988, Iaşi). Fiu de ţărani săraci din Basarabia, Călin Alupi va păstra din copilăria şi adolescenţa sa o dragoste profundă pentru natură şi un ataşament particular pentru oamenii şi lucrurile simple, care vor marca întreaga sa operă.
Cu toate că nimic nu-l predestina picturei, vocaţia lui se manifestă spontan la 13 ani, când intră la Şcoala normală din Şendriceni. Profesorul său Nicolae Popovici Lespezi îi descoperi talentul şi-l îndrumă. Intră în 1925 la Academia de Belle Arte din Iaşi, avându-l ca profesor pe Ştefan Dimitrescu, datorită căruia îşi desăvârşeşte bazele în desen. Cu toate că sărăcia nu-l părăsi niciodată, primii ani sunt marcaţi de o mizerie crudă. Trăieşte în locuinţe salubre şi nu subzistă decât datorită unei slabe burse şi a unui post de custode a Pinacotecei, obţinut prin Ştefan Dimitrescu. Incepând din 1933, participă la diverse expoziţii de grup şi personale, iar după doi ani este numit profesor suplinitor la Şcoala normală din Şendriceni. Când Nicolae Tonitza începe pictura schitului Durău, îl ia printre ucenicii săi, alături de Baba şi Cămăruţ.
In 1940, cariera sa promiţătoare este curmată brusc fiind mobilzat şi trimis pe front ; va face tot războiul în linea I în condiţii extreme de supravieţuire, cu sarcina de a desena poziţiile inamice. La armistiţiu, se întoarce de la Odesa (pe jos), cu sechele grave : a contractat un ulcer la stomac şi piatră le rinichi care-l vor împiedica, de acum înainte, să urmeze o carieră continuă (va îndura în total zece operaţii până la moarte). Descoperă cu amărăciune că aproape toate tablourile i-au dispărut, distruse sau furate în timpul războiului.
In 1947, devine profesor la Academia de Belle Arte din Iaşi. Se căsătoreşte cu Sanda Constantinescu Ballif, cu care va avea o fiică în 1950, Antonina Alupi, astăzi pictoriţă şi profesoară de desen la Paris. In 1954, Belle Artele din Iaşi se desfiinţează ; se stabileşte atunci în Bucureşti cu familia sa. Este profesor la Şcoala medie de arte plastice din Bucureşti, până în 1963, când Institutul pedagogic din Iaşi (fostul Bele Arte) îşi redeschide porţiile, şi se întoarce ca profesor. După ce iese la pensie, în 1968, se întoarce în capitală unde mai stă doisprezece ani. Din 1980, revine definitiv la Iaşi, unde va trăi cu soţia până la sfîrşit.
In decursul vieţii sale, expoziţiile s-au succedat la interval de doi sau trei ani : în România mai ales (Saloanele interregionale de arte plastice din Iaşi, Expoziţiile anuale de grafică din Bucureşti, Expoziţii personale, etc.), dar a participat şi la expoziţii internaţionale (Sofia în 1954, şi Varşovia în 1955), a avut expoziţii personale în Italia (Roma şi Trieste, în 1971) şi Franţa (Paris şi Saint-Germain-en-Laye, în 1979). Nefiind un cariesrist, nu încercă niciodată să-şi promoveze opera executând comenzi pentru Partid, ceea ce explică faptul că fu ţinut deoparte, el însuşi, de altfel, preocupându-se puţin de reuşita socială.
Desenator remarcabil, tablourile sale se recunosc prin tuşa lor precisă şi virilă. Subiecte adeseori simple, şi totdeauna extrase din realitate, ilustrează o înţelegere în profunzime a naturii umane, a peisajelor româneşti şi a oamenilor umili, de care era apropiat (Moş Androne, 1972). Picta repede şi avea darul de a comunica emoţia spontană resimţită în contact cu motivul. Este în ziua de astăzi considerat ca unul din cei mai importanţi reprezentanţi al post-impresionismului românesc.

joi, 19 iulie 2018

John Martin (19 iulie 1789 – 17 februarie 1854), pictor romantic englez

John Martin - The Bard - Google Art Project

John Martin - Belshazzar's Feast - Google Art Project
John Martin - Calvary - Google Art Project
John Martin - Destruction of Tyre - Google Art Project
John Martin - Joshua Commanding the Sun to Stand Still - Google Art Project
John Martin - Macbeth - Google Art Project
John Martin - The Eve of the Deluge
John Martin - The Seventh Plague - 1823

John Martin - The Deluge - Google Art Project
John Martin - The Great Day of His Wrath - Google Art Project
John Martin - The Last Judgement (study) - Google Art Project
John Martin - The Last Judgement - Google Art Project
John Martin - The Plains of Heaven - Google Art Project
John Martin - The country of the Iguanodon - Google Art Project
John Martin - Landscape with a Castle - Google Art Project
John Martin - Moonlight - Chepstow Castle - Google Art Project
John Martin - Landscape, Possibly the Isle of Wight or Richmond Hill - Google Art Project
John Martin - Kensington Gardens - Google Art Project
John Martin - Kensington Gardens - Google Art Project

John Martin - Kensington Gardens - Google Art Project
John Martin - Hyde Park - Google Art Project
John Martin - Pandemonium
John Martin - Destruction of Pompeii and Herculaneum
John Martin - Manfred and the Alpine Witch
John Martin - Manfred on the Jungfrau (1837)
John Martin - Clytie
John Martin - Diogenes Throwing Away His Cup
John Martin - The Expulsion of Adam and Eve From Paradise
John Martin - The Fall of Babylon
John Martin - The Fall of Babylon. 1831
John Martin - The bridge over chaos
John Martin - Satan presiding at the Infernal Council - 1824
John Martin - Lucifer on the Burning Lake
John Martin - The Last Man

John Martin(19 iulie 1789 – 17 februarie 1854) un important pictor romantic englez al secolului al XIX-lea.
Martin s-a nascut in  19 iulie 1789 in saptamana in care la Paris, Bastilia a cazut, fiind al patrulea fiu a lui Fenwick Martin, maestru al scrimei. A fost dat de tatal sau ca ucenic la un constructor de trasuri din Newcastle upon Tyne pentru a invata pictura heraldica, insa datorita unei neintelegeri privind salariul, contractul de ucenicie s-a incheiat si Martin a plecat la Bonifacio Musso,  un artist italian, tatal pictorului pe email, Charles Muss. Martin s-a mutat din Newcastle in Londra in 1806, unde s-a casatorit la varsta de 19 ani, castigandu-si existenta din predarea lectiilor de desen, pictatul in acuarela, pe portelan sau sticla.Timpul liber era dedicat studiului de perspectiva si arhitectura.
John a inceput sa-si suplimenteze veniturile pictand in ulei: unul sau doua peisaje, dar in special, teme biblice inspirate din Vechiul Testament. A fost influentat foarte mult de  asperitatea colturilor de stanca din  Northumberland si de forjele si fierariile din Tyne Valley.

John Martin (19 iulie 1789 – 17 februarie 1854), pictor romantic englez
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...